Peste 19.000 de specii de plante si 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de disparitie. Alte cateva mii de speciii ajung in pragul disparitiei in fiecare an inainte ca biologii sa le poata identifica.
Principalele cauze ale disparitiei speciilor de plante si animale sunt: distrugerea habitatelor, exploatarea comerciala (colectarea de plante, vanatul irational si braconajul), distrugerile produse de catre speciile aclimatizate si poluarea. Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezinta cea mai mare amenintare pentru aceste specii.
De-a lungul erelor geologice, diferitele specii de plante si animale au evoluat incet si au disparut din cauza schimbarilor climatice radicale si a imposibilitatii de a se adapta competitiei pentru supravietuire. Totusi, din anii 1600, rata de disparitie a crescut progresiv, odata cu cresterea populatiei umane si consumarea resurselor naturale.
Mentinerea ecosistemelor actuale, precum padurile, recifurile de corali sau mlastinile, depinde in mare masura de biodiversitatea lor. Disparitia uneia dintre speciile care alcatuiesc un astfel de lant trofic poate duce la declinul ecosistemului respectiv.Ecosistemele sanatoase asigura hrana, aer curat, apa si soluri fertile pentru agricultura. De asemenea, 40% din medicamentele moderne provin de la plante si animale.
Distrugerea habitatelor de catre activitatile umane este cauza primara a disparitiei unor specii de plante si animale. Pe masura ce vietuitoarele evolueaza, ele se adapteaza unor habitate specifice, care le asigura conditiile optime de viata de care au nevoie. Poluarea, drenarea mlastinilor, defrisarea padurilor, urbanizarea si constructia de drumuri (Transamazonianul, Transsiberianul) duc la distrugerea sau fragmentarea acestor medii de viata. Astfel, speciile pierd contactul cu celelalte populatii, reducandu-se astfel diversitatea genetica si adaptandu-se mai greu la conditiile climatice schimbatoare. In unele cazuri, habitatul fragmentat devine o zona prea restransa pentru a suporta o populatie mare.
In ultimii 400 de ani, exploatarea comerciala mondiala a animalelor pentru hrana si alte produse a crescut simtitor. Multe specii de balene au ajuns in pragul disparitiei dupa ce au fost pur si simplu macelarite pentru ulei si carne. Un alt exemplu concludent este rinocerul negru african, ucis pe scara larga pentru cornul sau, care este pretuit ca medicament si afrodisiac. De asemenea, familii intregi de cactusi si orhidee sunt amenintate cu disparitia din cauza culegerii lor irationale.
Speciile aclimatizate introduse unui nou ecosistem au cauzat, de multe ori, declinul speciilor native. In 1959, colonistii britanici au introdus bibanul de Nil in lacul Victoria in Africa de Est. Acest peste de prada a redus drastic populatiile native de pesti si a cauzat disparitia a nu mai putin de 200 de specii endemice, care se hraneau cu alge. Astfel, vegetatia acvatica din lacul Victoria a crescut extrem de mult si echilibrul natural a fost dereglat, ireversibil pana in ziua de astazi.
O alta cauza majora care a dus si duce la diminuarea drastica a faunei si florei este poluarea mediului. Diferite chimicale toxice s-au raspandit tot mai mult in circuitul hranei in cadrul ecosistemelor. Poluarea apei si temperaturile ridicate ale apei au facut sa dispara numeroase specii de pesti endemici. Ploile acide au distrus, pana la sfarsitul sec.XX, 118 milioane m3 de material lemnos in Europa. De asemenea, deversarile chimice au afectat pentru mult timp si fundul oceanic.
Lista de specii de plante si animale recunoscute ca fiind pe cale de disparitie este destul de mare,lista fiind denumita ironic “rosie”. Exemple mai concludente sunt:
Porumbelul pasager detinea candva suprematia absoluta ca numar de exemplare intre pasari si mamifere. In anul 1813, s-au numarat peste 1 miliard de porumbei in statul american Kentucky; peste un secol, in acelasi stat, a incetat din viata ultimul exemplar din aceasta specie.
Pasarea “dodo”, asemanatoare porumbelului, dar nezburatoare, a fost zarita prima oara in anul 1598, in insula Mauritius din Oceanul Indian; ultimul exemplar a disparut in jurul anului 1681.
Condorul californian, considerat ca cea mai mare pasare pe cale de disparitie, a intrat in atentia specialistilor care au luat ultimele exemplare din mediul lor natural si le-au trecut in rezervatii speciale, unde se incearca inmultirea lor.
Vulturul plesuv, cu capul alb si acoperit de pene, in ciuda numelui sau, a fost declarat in anul 1782 ca pasare simbol a S.U.A. Existenta sa a fost pusa in mare dificultate din cauza poluarii excesive, dar in urma masurilor energice luate de specialisti, numarul lui s-a redresat simtitor.
Multi papagali sunt grav amenintati de distrugerea nemiloasa a padurilor din habitatele lor tropicale si subtropicale, si de cererea mare de pasari de colivie. Printre speciile amenintate este ara lui Spix, din nord-estul Braziliei, din care se crede ca doar un singur mascul mai traieste in salbaticie. Kakapo din Noua Zeelanda este alt papagal amenintat, impins aproape la disparitie de pradatori ca hermeline, pisici, sobolani introdusi in habitatul lor de colonistii europeni.
Dintre cele 4600 specii de mamifere cunoscute, se considera ca peste 1000 de specii sunt puternic afectate, multe fiind pe cale de disparitie, printre care:
Lupul tasmanian, al carui ultim exemplar a murit in captivitate in anul 1936.
Ursul panda urias din China a devenit simbolul mondial al animalelor pe cale de disparitie si se fac eforturi pentru prezervarea lui.
Irbisul (leopardul zapezilor), avand habitatul in Himalaya si in zonele invecinate, isi are existenta pusa in pericol din cauza vanarii excesive pentru blana sa valoroasa.
Yakul tibetan, candva in numar foarte mare, a fost redus simtitor ca numar de exemplare datorita vanarii lui extensive.
Fiind vanate fara mila pentru pielea lor deosebita, speciile de crocodil american si crocodil de Nil isi vad astazi existenta periclitata.
Elefantii sunt la randul lor amenintati cu disparitia datorita comerciantilor de fildes care pun mare pret pe acest produs. In 1979 in Afica mai traiau in salbaticie 1,3 milioane de elefanti dar din cauza braconajului acest numar a scazut la 600.000 in 1989. Elefantul indian -ca specie- este intr-o situatie mult mai grea. Din cauza reducerii habitatului, in salbaticie mai traiesc 35000-54000 de exemplare, majoritatea lor in India. Alte 16000 de exemplare sunt tinute ca animale domestice in diferite tari din Asia.
Rinocerul s-a aflat si el mult timp in tinat vanatorilor, ceea ce a dus la o scadere drastica a numarului de exeplare ale speciilor lui. Rinocerul alb, rinocerul de Sumatera si de Borneo, rinocerul de Java si cel african se gasesc acum numai in cateva sute de exemplare
Focile sunt de asemenea amenintate datorita vanatorilor, care erau interesati doar de pielea si blana animalelor. Populatia de foci inelate a ajuns de la catev asute de mii la doar 10000 de exemplare in regiunea arctica-canadiana. Foca calugar, care traieste in ape calde, este cea mai rara dintre foci, in unele regiuni ea fiind deja disparuta.
Primatele se afla si ele pe lunga lista a animalelor amenintate cu disparitia, fapt datorat reducerii suprafetelor ocupate cu paduri tropicale. Specia cea mai periclitata este urangutanul. Numarul gorilelor de munte a scazut si el la doar 350 de indivizi ramasi in salbaticie.
Alte animale pe cale de extinctie sunt vidrele marine si cele uriase, soparla de Komodo, balenele ucigase si cele cu cocoasa, tigrul siberian, unele specii de hiene, jaguarul si unele specii de reptile si amfibieni, cum ar fi broasca testoasa uriasa de Galapagos, broasca aurie, tuatara sau iguana.
vidra marina soparla de komodo balena cu cocoasa tigru Siberian jaguar
Situatia nu sta mai bine nici in tara noastra. Odinioara in numar foarte mare, bourul si acvila au mai ramas doar ca simboluri pe stema Moldovei si a Munteniei. Zimbrul nu mai figureaza decat in legendele legate de Dragos-Voda. Falnicul zagan a ramas doar in toponimia muntelui Zaganu. Dropia, care odinioara impanzea Campia Baraganului, a fost redusa numeric la cateva exemplare existente astazi in Dobrogea. Rasul, capra neagra si cocosul de munte sunt astazi animale ocrotite de lege. In acelasi regim legislativ se afla si multe plante din patria noastra, reduse multe cantitativ, printre care: floarea de colt, garofita Pietrei-Craiului, tisa, bujorul romanesc, sangele voinicului si altele.
Pasarea Dodo
Pasarea dodo a fost descoperita de navigatorii olandezi care au debarcat pe insula Mauritius in 1598. Ei au fost uimiti de aceasta pasare incapabila sa zboare. Lor li s-a parut o pasare exotica. Si pentru ca fusesera abatuti de la curs, iar foamea pusese stapanire pe ei,
marinarii s-au gandit sa o manance. Asa a inceput tristul destin al pasarii dodo. In numai 150 de ani specia fiind stearsa de pe fata pamantului.
Tigrul Tasmanian
A fost un animal pe care strabunicii nostri s-ar putea sa-l fi vazut si sa se fi minunat in fata maretiei lui,deoarece a trait pana in anii 30'. Dar ignoranta si lacomia oamenilor a dus la disparitia sa.
Disparitia tigrului tasmanian se numara printre cele mai tragice si mai usor de evitat evenimente de acest gen din toate timpurile, intrucat era un pradator marsupial unic.
.
Era un vanator bine camuflat, cu corpul vargat, fapt ce i-a si adus denumirea de tigru.
A trait in Tasmania pana in anii 1930. Inca exista specimene impaiate si chiar un film vechi in care este prezentat un exemplar dintr-o gradina zoologica.
Tasmania nu a fost colonizata de britanici decat in secolul al XIX-lea. Nativii din regiune au fost exterminati prin violenta, dar si de maladiile aduse de albi. Colonistii britanici au vrut pamantul pentru cresterea oilor. Iar tigrul a fost vazut ca o amenintare pentru ferme.
Dar cercetarile lui Nick Mooney si ale altor oameni de stiinta sugereaza ca tigrul nu a fost decat un tap ispasitor. Numarul de oi ucise de tigri in comparatie cu cel al oilor pierdute era gratie proastei organizari.
In ciuda acestui lucru, pentru fiecare tigru prins si ucis se platea o recompensa. In scurt timp s-a declansat un adevarat macel. Pana in 1910 tigrul ajunsese deja pe lista animalelor amenintate cu disparitia.
In mod ironic, vanatoarea nu a dus la exterminare lor completa. Iar picatura care avea sa umple paharul demonstreaza cum poate actiona extinctia asupra unei populatii de animale aflate deja sub presiune.
Marele pinguin nordic
Pe Terra traiau milioane de pinguini nordici uriasi, dar numarul mare de exemplare nu a reprezentat o pavaza in fata extinctiei. Alca uriasa s-a intalnit cu omul, lucru care s-a dovedit fatal.
Daca ati fi navigat pe Atlantic acum 500 de ani, v-ati fi intalnit cu siguranta cu colonii uriase de pinguini. In prezent ele au disparut in totalitate.
Povestea marilor pinguini nordici ne arata cat de vulnerabila este o specie in fata extinctiei chiar si atunci cand numara milioane de indivizi. Alca uriasa semana putin cu pinguinul din emisfera nordica. O pasare de mare, incapabila de zbor care sta in pozitie verticala - ea a evoluat timp de milioane de ani.
Era un saritor extraordinar; se numara printre cele mai performante animalele din toate timpurile
in ceea ce priveste adancimea si durata scufundarilor. De asemenea era foarte bine adaptat pentru prinderea pestilor.
Procesul de disparitie a inceput in anii 1500 cand europenii au inceput sa exploreze Lumea Noua si sa exploateze resursele bogate de cod din largul coastelor canadiene. Din intamplare aici se gaseau si cele mai importante locuri de imperechere ale alcai uriase. Pinguinii traiau pe mici insule stancoase din largul coastei. Ei au devenit foarte repede o sursa de mancare, pene si grasime.
Au urmat secole de macel, alimentate de rezerva aparent inepuizabila de pasari. Cu toate acestea in secolul 19 numarul lor se redusese dramatic. In timp ce numarul lor scadea cercetatorii si naturalistii deveneau din ce in ce mai fascinati de ei.
Pana in anii 1840 aceste vietati aproape disparusera. Asa ca o serie de expeditii stiintifice oficiale au fost trimise sa vada ce se intampla. Dar ironia soartei a facut ca eforturile sa fie prea tarzii, ultimele exemplare de pinguini fiind ucise chiar de vanatorii aflati in slujba naturalistilor, disparitia lor datorandu-se mai degraba interesului stiintific decat celui economic.
In timp au fost constituite organizatii (Greenpeace) si partide politice (partidele ecologiste) care militeaza impotriva poluarii mediului inconjurator si pentru salvarea faunei si florei, practic a planetei noastre.
Din cauza ingrijorarii mondiale privind soarta soarta elefantilor in 1989 s-au introdus restrictii internationale privind comertul cu fildesul. Ca urmare a acestei masuri, numarul elefantilor africani care traiau in salbaticie a fost de 600000 in 1995.
Oamenii si activitatile pe care le intreprind sunt motivul pentru care, in fiecare ora, dispar pentru totdeauna trei specii de animale sau plante.
Sub egida Natiunilor Unite, militantii pentru conservarea mediului si protectia animalelor, impreuna cu renumiti oameni de stiinta, au dat publicitatii un raport in care erau prezentate principalele amenintari care planeaza asupra speciilor de animale si plante (printre care balenele, linxul Iberian, o specie de cartofi salbatici si arahidele).
Linx si vulpe arctica, specii pe cale de disparitie in Europa
In Europa, unul din sase mamifere terestre este pe cale de disparitie, in principal din cauza poluarii si a pierderii habitatului natural din cauza defrisarilor masive, a secarii lacurilor sau maririi terenurilor agricole. In ceea ce priveste mamiferele marine, amenintate in principal de poluare, deversarile accidentale de petrol sau de vanarea accidentala sau intentionata, o specie din patru este in pericol; aceasta statistica nu e sigura insa, avand in vedere ca exista date numai pentru 44% din speciile marine din Europa. Sase din mamiferele terestre din Europa, inclusiv linxul iberic, vulpea arctica si nurca europeana, sunt deja trecute pe lista animalelor importante aflate in pericol iminent.
De asemenea, o serie de animale ar putea lua o data cu disparitia lor si posibiltatea planetei de a se dezvolta si supraviatui. In aceasta categorie se incadreaza urmatoarele:
Primatele
În momentul de faţă, în lume sunt 394 de specii de primate: 400.000 de exemplare de maimuţe şi în jur de un miliard de alte primate. Dintre acestea, 114 specii sunt pe cale de dispariţie. Vânătoarea excesivă şi pierderea habitatelor în faţa marilor lucrări de infrastructură reprezintă principalele ameninţări. Fiind extrem de înrudite din punct de vedere genetic (împărţim cu ele peste 90% din structura ADN-ului) cu oamenii, primatele oferă date esenţiale despre începuturile speciei umane. Speciile de gorile aduc bani importanţi pentru economiile unor state ca Rwanda sau Uganda.
Liliecii
Sunt peste 1.100 de specii, cele mai mari atingând chiar 1,5 kilograme, fiind miliarde de exemplare. Una din cinci specii este ameninţată cu dispariţia, din cauza distrugerii habitatelor sau persecutării din partea oamenilor.
Liliecii sunt mari consumatori de insecte, contribuind foarte mult la ţinerea sub control a acestor efective. De asemenea, sunt şi cele mai numeroase mamifere: unul din cinci mamifere este liliac. Aceste specii joacă un rol important şi în polenizare şi transportarea seminţelor.
Albinele
Sunt 20.000 de specii cunoscute. Un singur stup poate conţine 40.000 de exemplare. Sunt ameninţate de boli şi de încălzirea globală. Potrivit experţilor, fără albine, omenirea va rămâne rapid fără hrană. De-a lungul milioanelor de ani de evoluţie, toate speciile de plante din lume au supravieţuit datorită albinelor. Fructe precum caisele, piersicile sau avocado sunt 100% dependente de polenizarea albinelor. Oamenii au estimat în bani valoarea polenizării: 130 de miliarde de lire sterline pe an. Şi asta fără să socotească mierea şi ceara produse de albine. Cu toate astea, numărul de albine a scăzut în ultimul deceniu cu 80%.
Ciupercile si planctonul
Sunt peste 1,5 milioane de specii, fiind mii de miliarde de exemplare. Datorită lor, alte animale şi plante au putut părăsi mările şi oceanele acum câteva milioane de ani. În present, sunt afectate de distrugerea habitatelor, de încălzirea globală şi de activităţile umane. În ceea ce priveşte planctonul, există 50.000 de specii diferite numai în zonele puţin adânci ale oceanelor. Sunt sever afectate de poluare. O dată cu planctonul ar putea dispărea mii de specii de mamifere subacvatice (balena albastră) şi de peşti.
La finalul unui astfel de articol, noi toti ar trebui sa ne intrebam si sa analizam in ce punct suntem acum,sa ne ridicam de la masa de scris si sa luam atitudine. Fa un pas inainte ca sa protejezi mediul in care traiesti!vineri, 27 august 2010
Specii pe cale de disparitie
Peste 19.000 de specii de plante si 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de disparitie. Alte cateva mii de speciii ajung in pragul disparitiei in fiecare an inainte ca biologii sa le poata identifica.
Principalele cauze ale disparitiei speciilor de plante si animale sunt: distrugerea habitatelor, exploatarea comerciala (colectarea de plante, vanatul irational si braconajul), distrugerile produse de catre speciile aclimatizate si poluarea. Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezinta cea mai mare amenintare pentru aceste specii.
De-a lungul erelor geologice, diferitele specii de plante si animale au evoluat incet si au disparut din cauza schimbarilor climatice radicale si a imposibilitatii de a se adapta competitiei pentru supravietuire. Totusi, din anii 1600, rata de disparitie a crescut progresiv, odata cu cresterea populatiei umane si consumarea resurselor naturale.
Mentinerea ecosistemelor actuale, precum padurile, recifurile de corali sau mlastinile, depinde in mare masura de biodiversitatea lor. Disparitia uneia dintre speciile care alcatuiesc un astfel de lant trofic poate duce la declinul ecosistemului respectiv.Ecosistemele sanatoase asigura hrana, aer curat, apa si soluri fertile pentru agricultura. De asemenea, 40% din medicamentele moderne provin de la plante si animale.
Distrugerea habitatelor de catre activitatile umane este cauza primara a disparitiei unor specii de plante si animale. Pe masura ce vietuitoarele evolueaza, ele se adapteaza unor habitate specifice, care le asigura conditiile optime de viata de care au nevoie. Poluarea, drenarea mlastinilor, defrisarea padurilor, urbanizarea si constructia de drumuri (Transamazonianul, Transsiberianul) duc la distrugerea sau fragmentarea acestor medii de viata. Astfel, speciile pierd contactul cu celelalte populatii, reducandu-se astfel diversitatea genetica si adaptandu-se mai greu la conditiile climatice schimbatoare. In unele cazuri, habitatul fragmentat devine o zona prea restransa pentru a suporta o populatie mare.
In ultimii 400 de ani, exploatarea comerciala mondiala a animalelor pentru hrana si alte produse a crescut simtitor. Multe specii de balene au ajuns in pragul disparitiei dupa ce au fost pur si simplu macelarite pentru ulei si carne. Un alt exemplu concludent este rinocerul negru african, ucis pe scara larga pentru cornul sau, care este pretuit ca medicament si afrodisiac. De asemenea, familii intregi de cactusi si orhidee sunt amenintate cu disparitia din cauza culegerii lor irationale.
Speciile aclimatizate introduse unui nou ecosistem au cauzat, de multe ori, declinul speciilor native. In 1959, colonistii britanici au introdus bibanul de Nil in lacul Victoria in Africa de Est. Acest peste de prada a redus drastic populatiile native de pesti si a cauzat disparitia a nu mai putin de 200 de specii endemice, care se hraneau cu alge. Astfel, vegetatia acvatica din lacul Victoria a crescut extrem de mult si echilibrul natural a fost dereglat, ireversibil pana in ziua de astazi.
O alta cauza majora care a dus si duce la diminuarea drastica a faunei si florei este poluarea mediului. Diferite chimicale toxice s-au raspandit tot mai mult in circuitul hranei in cadrul ecosistemelor. Poluarea apei si temperaturile ridicate ale apei au facut sa dispara numeroase specii de pesti endemici. Ploile acide au distrus, pana la sfarsitul sec.XX, 118 milioane m3 de material lemnos in Europa. De asemenea, deversarile chimice au afectat pentru mult timp si fundul oceanic.
Lista de specii de plante si animale recunoscute ca fiind pe cale de disparitie este destul de mare,lista fiind denumita ironic “rosie”. Exemple mai concludente sunt:
Porumbelul pasager detinea candva suprematia absoluta ca numar de exemplare intre pasari si mamifere. In anul 1813, s-au numarat peste 1 miliard de porumbei in statul american Kentucky; peste un secol, in acelasi stat, a incetat din viata ultimul exemplar din aceasta specie.
Pasarea “dodo”, asemanatoare porumbelului, dar nezburatoare, a fost zarita prima oara in anul 1598, in insula Mauritius din Oceanul Indian; ultimul exemplar a disparut in jurul anului 1681.
Condorul californian, considerat ca cea mai mare pasare pe cale de disparitie, a intrat in atentia specialistilor care au luat ultimele exemplare din mediul lor natural si le-au trecut in rezervatii speciale, unde se incearca inmultirea lor.
Vulturul plesuv, cu capul alb si acoperit de pene, in ciuda numelui sau, a fost declarat in anul 1782 ca pasare simbol a S.U.A. Existenta sa a fost pusa in mare dificultate din cauza poluarii excesive, dar in urma masurilor energice luate de specialisti, numarul lui s-a redresat simtitor.
Multi papagali sunt grav amenintati de distrugerea nemiloasa a padurilor din habitatele lor tropicale si subtropicale, si de cererea mare de pasari de colivie. Printre speciile amenintate este ara lui Spix, din nord-estul Braziliei, din care se crede ca doar un singur mascul mai traieste in salbaticie. Kakapo din Noua Zeelanda este alt papagal amenintat, impins aproape la disparitie de pradatori ca hermeline, pisici, sobolani introdusi in habitatul lor de colonistii europeni.
Dintre cele 4600 specii de mamifere cunoscute, se considera ca peste 1000 de specii sunt puternic afectate, multe fiind pe cale de disparitie, printre care:
Lupul tasmanian, al carui ultim exemplar a murit in captivitate in anul 1936.
Ursul panda urias din China a devenit simbolul mondial al animalelor pe cale de disparitie si se fac eforturi pentru prezervarea lui.
Irbisul (leopardul zapezilor), avand habitatul in Himalaya si in zonele invecinate, isi are existenta pusa in pericol din cauza vanarii excesive pentru blana sa valoroasa.
Yakul tibetan, candva in numar foarte mare, a fost redus simtitor ca numar de exemplare datorita vanarii lui extensive.
Fiind vanate fara mila pentru pielea lor deosebita, speciile de crocodil american si crocodil de Nil isi vad astazi existenta periclitata.
Elefantii sunt la randul lor amenintati cu disparitia datorita comerciantilor de fildes care pun mare pret pe acest produs. In 1979 in Afica mai traiau in salbaticie 1,3 milioane de elefanti dar din cauza braconajului acest numar a scazut la 600.000 in 1989. Elefantul indian -ca specie- este intr-o situatie mult mai grea. Din cauza reducerii habitatului, in salbaticie mai traiesc 35000-54000 de exemplare, majoritatea lor in India. Alte 16000 de exemplare sunt tinute ca animale domestice in diferite tari din Asia.
Rinocerul s-a aflat si el mult timp in tinat vanatorilor, ceea ce a dus la o scadere drastica a numarului de exeplare ale speciilor lui. Rinocerul alb, rinocerul de Sumatera si de Borneo, rinocerul de Java si cel african se gasesc acum numai in cateva sute de exemplare
Focile sunt de asemenea amenintate datorita vanatorilor, care erau interesati doar de pielea si blana animalelor. Populatia de foci inelate a ajuns de la catev asute de mii la doar 10000 de exemplare in regiunea arctica-canadiana. Foca calugar, care traieste in ape calde, este cea mai rara dintre foci, in unele regiuni ea fiind deja disparuta.
Primatele se afla si ele pe lunga lista a animalelor amenintate cu disparitia, fapt datorat reducerii suprafetelor ocupate cu paduri tropicale. Specia cea mai periclitata este urangutanul. Numarul gorilelor de munte a scazut si el la doar 350 de indivizi ramasi in salbaticie.
Alte animale pe cale de extinctie sunt vidrele marine si cele uriase, soparla de Komodo, balenele ucigase si cele cu cocoasa, tigrul siberian, unele specii de hiene, jaguarul si unele specii de reptile si amfibieni, cum ar fi broasca testoasa uriasa de Galapagos, broasca aurie, tuatara sau iguana.
vidra marina soparla de komodo balena cu cocoasa tigru Siberian jaguar
Situatia nu sta mai bine nici in tara noastra. Odinioara in numar foarte mare, bourul si acvila au mai ramas doar ca simboluri pe stema Moldovei si a Munteniei. Zimbrul nu mai figureaza decat in legendele legate de Dragos-Voda. Falnicul zagan a ramas doar in toponimia muntelui Zaganu. Dropia, care odinioara impanzea Campia Baraganului, a fost redusa numeric la cateva exemplare existente astazi in Dobrogea. Rasul, capra neagra si cocosul de munte sunt astazi animale ocrotite de lege. In acelasi regim legislativ se afla si multe plante din patria noastra, reduse multe cantitativ, printre care: floarea de colt, garofita Pietrei-Craiului, tisa, bujorul romanesc, sangele voinicului si altele.
Pasarea Dodo
Pasarea dodo a fost descoperita de navigatorii olandezi care au debarcat pe insula Mauritius in 1598. Ei au fost uimiti de aceasta pasare incapabila sa zboare. Lor li s-a parut o pasare exotica. Si pentru ca fusesera abatuti de la curs, iar foamea pusese stapanire pe ei,
marinarii s-au gandit sa o manance. Asa a inceput tristul destin al pasarii dodo. In numai 150 de ani specia fiind stearsa de pe fata pamantului.
Tigrul Tasmanian
A fost un animal pe care strabunicii nostri s-ar putea sa-l fi vazut si sa se fi minunat in fata maretiei lui,deoarece a trait pana in anii 30'. Dar ignoranta si lacomia oamenilor a dus la disparitia sa.
Disparitia tigrului tasmanian se numara printre cele mai tragice si mai usor de evitat evenimente de acest gen din toate timpurile, intrucat era un pradator marsupial unic.
.
Era un vanator bine camuflat, cu corpul vargat, fapt ce i-a si adus denumirea de tigru.
A trait in Tasmania pana in anii 1930. Inca exista specimene impaiate si chiar un film vechi in care este prezentat un exemplar dintr-o gradina zoologica.
Tasmania nu a fost colonizata de britanici decat in secolul al XIX-lea. Nativii din regiune au fost exterminati prin violenta, dar si de maladiile aduse de albi. Colonistii britanici au vrut pamantul pentru cresterea oilor. Iar tigrul a fost vazut ca o amenintare pentru ferme.
Dar cercetarile lui Nick Mooney si ale altor oameni de stiinta sugereaza ca tigrul nu a fost decat un tap ispasitor. Numarul de oi ucise de tigri in comparatie cu cel al oilor pierdute era gratie proastei organizari.
In ciuda acestui lucru, pentru fiecare tigru prins si ucis se platea o recompensa. In scurt timp s-a declansat un adevarat macel. Pana in 1910 tigrul ajunsese deja pe lista animalelor amenintate cu disparitia.
In mod ironic, vanatoarea nu a dus la exterminare lor completa. Iar picatura care avea sa umple paharul demonstreaza cum poate actiona extinctia asupra unei populatii de animale aflate deja sub presiune.
Marele pinguin nordic
Pe Terra traiau milioane de pinguini nordici uriasi, dar numarul mare de exemplare nu a reprezentat o pavaza in fata extinctiei. Alca uriasa s-a intalnit cu omul, lucru care s-a dovedit fatal.
Daca ati fi navigat pe Atlantic acum 500 de ani, v-ati fi intalnit cu siguranta cu colonii uriase de pinguini. In prezent ele au disparut in totalitate.
Povestea marilor pinguini nordici ne arata cat de vulnerabila este o specie in fata extinctiei chiar si atunci cand numara milioane de indivizi. Alca uriasa semana putin cu pinguinul din emisfera nordica. O pasare de mare, incapabila de zbor care sta in pozitie verticala - ea a evoluat timp de milioane de ani.
Era un saritor extraordinar; se numara printre cele mai performante animalele din toate timpurile
in ceea ce priveste adancimea si durata scufundarilor. De asemenea era foarte bine adaptat pentru prinderea pestilor.
Procesul de disparitie a inceput in anii 1500 cand europenii au inceput sa exploreze Lumea Noua si sa exploateze resursele bogate de cod din largul coastelor canadiene. Din intamplare aici se gaseau si cele mai importante locuri de imperechere ale alcai uriase. Pinguinii traiau pe mici insule stancoase din largul coastei. Ei au devenit foarte repede o sursa de mancare, pene si grasime.
Au urmat secole de macel, alimentate de rezerva aparent inepuizabila de pasari. Cu toate acestea in secolul 19 numarul lor se redusese dramatic. In timp ce numarul lor scadea cercetatorii si naturalistii deveneau din ce in ce mai fascinati de ei.
Pana in anii 1840 aceste vietati aproape disparusera. Asa ca o serie de expeditii stiintifice oficiale au fost trimise sa vada ce se intampla. Dar ironia soartei a facut ca eforturile sa fie prea tarzii, ultimele exemplare de pinguini fiind ucise chiar de vanatorii aflati in slujba naturalistilor, disparitia lor datorandu-se mai degraba interesului stiintific decat celui economic.
In timp au fost constituite organizatii (Greenpeace) si partide politice (partidele ecologiste) care militeaza impotriva poluarii mediului inconjurator si pentru salvarea faunei si florei, practic a planetei noastre.
Din cauza ingrijorarii mondiale privind soarta soarta elefantilor in 1989 s-au introdus restrictii internationale privind comertul cu fildesul. Ca urmare a acestei masuri, numarul elefantilor africani care traiau in salbaticie a fost de 600000 in 1995.
Oamenii si activitatile pe care le intreprind sunt motivul pentru care, in fiecare ora, dispar pentru totdeauna trei specii de animale sau plante.
Sub egida Natiunilor Unite, militantii pentru conservarea mediului si protectia animalelor, impreuna cu renumiti oameni de stiinta, au dat publicitatii un raport in care erau prezentate principalele amenintari care planeaza asupra speciilor de animale si plante (printre care balenele, linxul Iberian, o specie de cartofi salbatici si arahidele).
Linx si vulpe arctica, specii pe cale de disparitie in Europa
In Europa, unul din sase mamifere terestre este pe cale de disparitie, in principal din cauza poluarii si a pierderii habitatului natural din cauza defrisarilor masive, a secarii lacurilor sau maririi terenurilor agricole. In ceea ce priveste mamiferele marine, amenintate in principal de poluare, deversarile accidentale de petrol sau de vanarea accidentala sau intentionata, o specie din patru este in pericol; aceasta statistica nu e sigura insa, avand in vedere ca exista date numai pentru 44% din speciile marine din Europa. Sase din mamiferele terestre din Europa, inclusiv linxul iberic, vulpea arctica si nurca europeana, sunt deja trecute pe lista animalelor importante aflate in pericol iminent.
De asemenea, o serie de animale ar putea lua o data cu disparitia lor si posibiltatea planetei de a se dezvolta si supraviatui. In aceasta categorie se incadreaza urmatoarele:
Primatele
În momentul de faţă, în lume sunt 394 de specii de primate: 400.000 de exemplare de maimuţe şi în jur de un miliard de alte primate. Dintre acestea, 114 specii sunt pe cale de dispariţie. Vânătoarea excesivă şi pierderea habitatelor în faţa marilor lucrări de infrastructură reprezintă principalele ameninţări. Fiind extrem de înrudite din punct de vedere genetic (împărţim cu ele peste 90% din structura ADN-ului) cu oamenii, primatele oferă date esenţiale despre începuturile speciei umane. Speciile de gorile aduc bani importanţi pentru economiile unor state ca Rwanda sau Uganda.
Liliecii
Sunt peste 1.100 de specii, cele mai mari atingând chiar 1,5 kilograme, fiind miliarde de exemplare. Una din cinci specii este ameninţată cu dispariţia, din cauza distrugerii habitatelor sau persecutării din partea oamenilor.
Liliecii sunt mari consumatori de insecte, contribuind foarte mult la ţinerea sub control a acestor efective. De asemenea, sunt şi cele mai numeroase mamifere: unul din cinci mamifere este liliac. Aceste specii joacă un rol important şi în polenizare şi transportarea seminţelor.
Albinele
Sunt 20.000 de specii cunoscute. Un singur stup poate conţine 40.000 de exemplare. Sunt ameninţate de boli şi de încălzirea globală. Potrivit experţilor, fără albine, omenirea va rămâne rapid fără hrană. De-a lungul milioanelor de ani de evoluţie, toate speciile de plante din lume au supravieţuit datorită albinelor. Fructe precum caisele, piersicile sau avocado sunt 100% dependente de polenizarea albinelor. Oamenii au estimat în bani valoarea polenizării: 130 de miliarde de lire sterline pe an. Şi asta fără să socotească mierea şi ceara produse de albine. Cu toate astea, numărul de albine a scăzut în ultimul deceniu cu 80%.
Ciupercile si planctonul
Sunt peste 1,5 milioane de specii, fiind mii de miliarde de exemplare. Datorită lor, alte animale şi plante au putut părăsi mările şi oceanele acum câteva milioane de ani. În present, sunt afectate de distrugerea habitatelor, de încălzirea globală şi de activităţile umane. În ceea ce priveşte planctonul, există 50.000 de specii diferite numai în zonele puţin adânci ale oceanelor. Sunt sever afectate de poluare. O dată cu planctonul ar putea dispărea mii de specii de mamifere subacvatice (balena albastră) şi de peşti.
La finalul unui astfel de articol, noi toti ar trebui sa ne intrebam si sa analizam in ce punct suntem acum,sa ne ridicam de la masa de scris si sa luam atitudine. Fa un pas inainte ca sa protejezi mediul in care traiesti!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu