Mitul pierdutei civilizatii a Atlantidei a atras, de-a lungul epocilor, atentia a numeroase personalitati, insa nimeni nu a putut stabili adevarul in aceasta privinta, iar raspunsul la intrebarea „au existat vreodata atlanti?” a fost imposibil de dat. La ora actuala, exista o sumedenie de ipoteze legate de aceasta controversa. S-a vehiculat ideea ca ea s-ar fi aflat in Atlantic, langa coastele Africii, in afara „coloanelor lui Hercule” – stramtoarea Gibraltar, in vreme ce unii cercetatori sunt de parere ca Atlantida ar fi de fapt actuala Antarctica. Arheologul elvetian Eberhard Zangger crede ca Atlantida ar fi fost... Troia! Majoritatea oamenilor de stiinta par de acord sa constate ca Platon avea informatii despre cataclismul petrecut in insula Santorini, din Marea Mediterana, in vreme ce faimosul clarvazator Edgar Cayce sustinea ca ea s-ar fi aflat in preajma insulelor Bermude. O ipoteza total diferita, o „ultima bomba”, am putea spune, ii apartine jurnalistului italian Sergio Frau, care este convins ca legendarul taram s-ar fi aflat de fapt in insula Sardinia.
Cei mai faimosi specialisti in „atlantologie” din lumea intreaga s-au adunat nu de mult la Roma, spre a discuta controversata teorie lansata de Frau, in cartea sa, devenita deja best-seller in Italia, unde s-a vandut in zeci de mii de exemplare. Majoritatea celor 250 de participanti la congres au criticat insa argumentele aduse de jurnalistul italian, sustinand ca acesta nu doreste decat sa popularizeze monumentele megalitice din Sardinia si astfel sa incurajeze turismul in insula. Nu de aceasi parere au fost si participantii la simpozionul oganizat anul trecut la Paris, sub egida UNESCO, care au declarat ca ipoteza merita luata in considerare. De asta data, academicieni, arheologi, geologi si istorici s-au intrunit la Academia dei Lincei din Roma spre a dezbate, in profunzime, subiectul. Intrunirea coincide cu deschiderea unei expozitii care si-a propus sa scoata in evidenta „justetea” dovezilor prezentate de Frau. Acesta si-a petrecut ultimii cativa ani explorand Sardinia si cercetand monumentele megalitice existente aici si ridicate, potrivit opiniei arheologilor, in aceeasi perioada cu cea pe care Platon o atribuia prezentei faimosului continent.
Dupa cum se stie, Platon a fost primul autor care a scris despre Atlantida, sugerand si ca aceasta ar fi fost distrusa de o calamitate naturala, din cauza „pacatelor” comise de locuitorii sai, care incetasera sa-si mai manifeste credinta in zei. In cartea sa, „Coloanele lui Hercule”, Frau sustine ca aceasta calamitate a fost un tsunami, declansat de o eruptie vulcanica de proportii, survenita in sudul Mediteranei. El contrazice cele mai in voga teorii referitoare la pozitionarea legendarului continent scufundat, care sustin ca acesta s-ar fi aflat in Oceanul Atlantic, dincolo de stramtoarea Gibraltar. „Cred ca totul se datoreaza unei neintelegeri flagrante, afirma cercetatorul italian. Platon a scris ca Atlantida se afla dincolo de coloanele lui Hercule care, potrivit unui alt invatat antic, Eratostene, ar fi fost de fapt actuala stramtoare Gibraltar, ce desparte Africa de Europa. Dar eu cred ca Eratostene, un geograf care a trait la Alexandria, acum 2300 de ani, s-a inselat, confundand stramtoarea Gibraltar cu cea care desparte Sicilia de Tunisia.” Frau spune ca a avut revelatia descoperirii Atlantidei in Sicilia atunci cand a vazut, intr-o lucrare arheologica, imaginea a doua harti ale Mediteranei, realizate in perioada antica. Intr-una dintre harti era infatisata stramtoarea Gibraltar, cealalta prezenta Sicilia si Tunisia, aproape atingandu-se. „Cele doua imagini erau absolut similare. Probabil ca multi oameni, inclusiv Eratostene, le-au confundat cu usurinta”, apreciaza Frau.
Ce a contribuit la aceasta eroare? In primul rand, afirma jurnalistul italian, faptul ca in cei 120 de ani care scursi intre momentul cand Platon si-a scris opera si aparitia lucrarii lui Eratostene, lumea greaca si-a schimbat radical perspectiva. „In timpul lui Platon, lumea era mult mai mica si cu siguranta grecii considerau ca intre Sicilia si Tunisia se afla capatul lumii, cele doua teritorii fiind desemnate ca si «coloane ale lui Hercule». Prefacerile geologice si cresterea nivelului marii, din cauza unei perioade de incalzire climatica, au dus insa la largirea portiunii dintre Tunisia si Sicilia, care pe timpul lui Platon era mult mai mica decat in prezent. Grecii au ajuns astfel sa navigheze dincolo de acest punct si au impins coloanele lui Hercule mult mai incolo, la actualul Gibraltar. De aici, confuzia creata”, este de parere Frau. El a ajuns la concluzia ca civilizatia nuragica – numita astfel dupa Nuraghes – turnuri de piatra enigmatice, inaltate in Sardinia de catre o civilizatie necunoscuta, ce a inflorit aici acum circa 1500 de ani, ar fi putut intra in contact cu navigatorii din bazinul mediteranean.
Uimiti de realizarile acesteia, ei au revenit acasa cu povestiri fabuloase, despre bogatiile si nivelul ridicat de dezvoltare al civilizatiei nuragice. Pentru ca brusc, in plina epoca de bronz, cel mai probabil intre anii 1178-1175 i.Hr., navigatorii fenicieni sau greci sa descopere insula devastata de o catastrofa naturala apocaliptica. Desigur, a fost logic pentru ei sa creada ca localnicii fusesera pedepsiti de zei si civilizatia lor complet distrusa. Pe aceasta filiera ar fi aflat si Platon mitul Atlantidei, dar el a comis o eroare cand a scris despre „continentul blestemat” ca s-ar fi scufundat in urma cu 9000 de ani – de fapt a vrut sa spuna 900 de ani, ceea ce se potriveste cu vestigiile din timpul Epocii Bronzului, gasite in Sardinia.
In plus, sugereaza Frau, daca acceptam varianta „coloanelor lui Hercule” plasate intre Sicilia si Tunisia, multe dintre operele anticilor capata mai multa credibilitate. De pilda, Herodot scrie ca orasul Tartessos, aflat dincolo de coloanele lui Hercule, se gasea nu departe de Corsica. Dar, daca acceptam ca stramtoarea Gibraltar ar fi coloanele lui Hercule, ar insemna ca o calatorie pana in Corsica ar fi durat luni intregi!
In ciuda ipotezelor care sustin ca, indiferent unde s-ar fi aflat, Atlantida a existat cu adevarat, in general comunitatea stiintifica priveste cu scepticism posibilitatea existentei legendarului continent. Britanicul Alan F. Alford, una dintre cele mai apreciate somitati in materie de mitologie si istorie greaca, sustine ca Platon a inventat mitul cu distrugerea Atlantidei, „cetatea ideala”, distrusa ulterior de degradarea morala a locuitorilor sai si caderea in pacat, pentru a le oferi o pilda concetatenilor atenieni, tot mai inclinati spre dezmat! „Probabil ca Platon, care era interesat de astronomie, a fost martorul unui fenomen cosmic extraordinar, petrecut in perioada cat el a trait (circa 427-347 i. Ch.) – explozia unei planete care facea parte, pe atunci, din Sistemul Solar, explozie datorata probabil ciocnirii cu un meteorit.
Marele filosof a transpus acest cataclism spatial pe Pamant, inventand un continent unde organizarea social-politica si economia erau ideale si distrugandu-l apoi, pe motivul degradarii morale a atlantilor. El a facut ca aceasta pedeapsa sa para una divina, mesajul dedus din aceasta pilda vizandu-i direct pe atenieni: Daca veti continua cu desfraul vostru, veti pieri ca atlantii, pare a spune Platon”.
vineri, 27 august 2010
Atlantida
Mitul pierdutei civilizatii a Atlantidei a atras, de-a lungul epocilor, atentia a numeroase personalitati, insa nimeni nu a putut stabili adevarul in aceasta privinta, iar raspunsul la intrebarea „au existat vreodata atlanti?” a fost imposibil de dat. La ora actuala, exista o sumedenie de ipoteze legate de aceasta controversa. S-a vehiculat ideea ca ea s-ar fi aflat in Atlantic, langa coastele Africii, in afara „coloanelor lui Hercule” – stramtoarea Gibraltar, in vreme ce unii cercetatori sunt de parere ca Atlantida ar fi de fapt actuala Antarctica. Arheologul elvetian Eberhard Zangger crede ca Atlantida ar fi fost... Troia! Majoritatea oamenilor de stiinta par de acord sa constate ca Platon avea informatii despre cataclismul petrecut in insula Santorini, din Marea Mediterana, in vreme ce faimosul clarvazator Edgar Cayce sustinea ca ea s-ar fi aflat in preajma insulelor Bermude. O ipoteza total diferita, o „ultima bomba”, am putea spune, ii apartine jurnalistului italian Sergio Frau, care este convins ca legendarul taram s-ar fi aflat de fapt in insula Sardinia.
Cei mai faimosi specialisti in „atlantologie” din lumea intreaga s-au adunat nu de mult la Roma, spre a discuta controversata teorie lansata de Frau, in cartea sa, devenita deja best-seller in Italia, unde s-a vandut in zeci de mii de exemplare. Majoritatea celor 250 de participanti la congres au criticat insa argumentele aduse de jurnalistul italian, sustinand ca acesta nu doreste decat sa popularizeze monumentele megalitice din Sardinia si astfel sa incurajeze turismul in insula. Nu de aceasi parere au fost si participantii la simpozionul oganizat anul trecut la Paris, sub egida UNESCO, care au declarat ca ipoteza merita luata in considerare. De asta data, academicieni, arheologi, geologi si istorici s-au intrunit la Academia dei Lincei din Roma spre a dezbate, in profunzime, subiectul. Intrunirea coincide cu deschiderea unei expozitii care si-a propus sa scoata in evidenta „justetea” dovezilor prezentate de Frau. Acesta si-a petrecut ultimii cativa ani explorand Sardinia si cercetand monumentele megalitice existente aici si ridicate, potrivit opiniei arheologilor, in aceeasi perioada cu cea pe care Platon o atribuia prezentei faimosului continent.
Dupa cum se stie, Platon a fost primul autor care a scris despre Atlantida, sugerand si ca aceasta ar fi fost distrusa de o calamitate naturala, din cauza „pacatelor” comise de locuitorii sai, care incetasera sa-si mai manifeste credinta in zei. In cartea sa, „Coloanele lui Hercule”, Frau sustine ca aceasta calamitate a fost un tsunami, declansat de o eruptie vulcanica de proportii, survenita in sudul Mediteranei. El contrazice cele mai in voga teorii referitoare la pozitionarea legendarului continent scufundat, care sustin ca acesta s-ar fi aflat in Oceanul Atlantic, dincolo de stramtoarea Gibraltar. „Cred ca totul se datoreaza unei neintelegeri flagrante, afirma cercetatorul italian. Platon a scris ca Atlantida se afla dincolo de coloanele lui Hercule care, potrivit unui alt invatat antic, Eratostene, ar fi fost de fapt actuala stramtoare Gibraltar, ce desparte Africa de Europa. Dar eu cred ca Eratostene, un geograf care a trait la Alexandria, acum 2300 de ani, s-a inselat, confundand stramtoarea Gibraltar cu cea care desparte Sicilia de Tunisia.” Frau spune ca a avut revelatia descoperirii Atlantidei in Sicilia atunci cand a vazut, intr-o lucrare arheologica, imaginea a doua harti ale Mediteranei, realizate in perioada antica. Intr-una dintre harti era infatisata stramtoarea Gibraltar, cealalta prezenta Sicilia si Tunisia, aproape atingandu-se. „Cele doua imagini erau absolut similare. Probabil ca multi oameni, inclusiv Eratostene, le-au confundat cu usurinta”, apreciaza Frau.
Ce a contribuit la aceasta eroare? In primul rand, afirma jurnalistul italian, faptul ca in cei 120 de ani care scursi intre momentul cand Platon si-a scris opera si aparitia lucrarii lui Eratostene, lumea greaca si-a schimbat radical perspectiva. „In timpul lui Platon, lumea era mult mai mica si cu siguranta grecii considerau ca intre Sicilia si Tunisia se afla capatul lumii, cele doua teritorii fiind desemnate ca si «coloane ale lui Hercule». Prefacerile geologice si cresterea nivelului marii, din cauza unei perioade de incalzire climatica, au dus insa la largirea portiunii dintre Tunisia si Sicilia, care pe timpul lui Platon era mult mai mica decat in prezent. Grecii au ajuns astfel sa navigheze dincolo de acest punct si au impins coloanele lui Hercule mult mai incolo, la actualul Gibraltar. De aici, confuzia creata”, este de parere Frau. El a ajuns la concluzia ca civilizatia nuragica – numita astfel dupa Nuraghes – turnuri de piatra enigmatice, inaltate in Sardinia de catre o civilizatie necunoscuta, ce a inflorit aici acum circa 1500 de ani, ar fi putut intra in contact cu navigatorii din bazinul mediteranean.
Uimiti de realizarile acesteia, ei au revenit acasa cu povestiri fabuloase, despre bogatiile si nivelul ridicat de dezvoltare al civilizatiei nuragice. Pentru ca brusc, in plina epoca de bronz, cel mai probabil intre anii 1178-1175 i.Hr., navigatorii fenicieni sau greci sa descopere insula devastata de o catastrofa naturala apocaliptica. Desigur, a fost logic pentru ei sa creada ca localnicii fusesera pedepsiti de zei si civilizatia lor complet distrusa. Pe aceasta filiera ar fi aflat si Platon mitul Atlantidei, dar el a comis o eroare cand a scris despre „continentul blestemat” ca s-ar fi scufundat in urma cu 9000 de ani – de fapt a vrut sa spuna 900 de ani, ceea ce se potriveste cu vestigiile din timpul Epocii Bronzului, gasite in Sardinia.
In plus, sugereaza Frau, daca acceptam varianta „coloanelor lui Hercule” plasate intre Sicilia si Tunisia, multe dintre operele anticilor capata mai multa credibilitate. De pilda, Herodot scrie ca orasul Tartessos, aflat dincolo de coloanele lui Hercule, se gasea nu departe de Corsica. Dar, daca acceptam ca stramtoarea Gibraltar ar fi coloanele lui Hercule, ar insemna ca o calatorie pana in Corsica ar fi durat luni intregi!
In ciuda ipotezelor care sustin ca, indiferent unde s-ar fi aflat, Atlantida a existat cu adevarat, in general comunitatea stiintifica priveste cu scepticism posibilitatea existentei legendarului continent. Britanicul Alan F. Alford, una dintre cele mai apreciate somitati in materie de mitologie si istorie greaca, sustine ca Platon a inventat mitul cu distrugerea Atlantidei, „cetatea ideala”, distrusa ulterior de degradarea morala a locuitorilor sai si caderea in pacat, pentru a le oferi o pilda concetatenilor atenieni, tot mai inclinati spre dezmat! „Probabil ca Platon, care era interesat de astronomie, a fost martorul unui fenomen cosmic extraordinar, petrecut in perioada cat el a trait (circa 427-347 i. Ch.) – explozia unei planete care facea parte, pe atunci, din Sistemul Solar, explozie datorata probabil ciocnirii cu un meteorit.
Marele filosof a transpus acest cataclism spatial pe Pamant, inventand un continent unde organizarea social-politica si economia erau ideale si distrugandu-l apoi, pe motivul degradarii morale a atlantilor. El a facut ca aceasta pedeapsa sa para una divina, mesajul dedus din aceasta pilda vizandu-i direct pe atenieni: Daca veti continua cu desfraul vostru, veti pieri ca atlantii, pare a spune Platon”.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu