Paradoxul zilelor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem: cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, Cheltuim prea nesabuit, Râdem prea putin, Conducem prea repede, Ne enervam prea tare, Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata, Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar învatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, Case mai frumoase, dar camine destramate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri. Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine. Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic. Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine. ai. timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

Adolescenta...

Am citi de curand "Romanul adolescentului miop",o carte foarte frumoasa,mai ales daca cititorul este adolescent. Adolescenta este poate cea mai frumoasa perioada a vietii,aceasta perioada fiind incununata cu bune si rele,cu fericire si tristete,bucurie si suparare,iubire si ura. Citirea acestei carti a aprins in mine un sentiment ciudat. Citind toate intamplariile,bune si rele,specifice adolescentei,pe care eroul principal al acestei carti le-a trait,in mine s-au nascut simtiri stranii pe care nu le mai avusesem anterior. Odata cu acest sentiment ciudat m-au cuprins si alte sentimente diverse,multe dintre ele traite si explicate si de catre personajul principal al acestei carti. Gandindu-ma la toate acestea mi-am dat seama de ceva demult stiut de catre toti;ciudata si frumoasa perioada a vietii este adolescenta...

Stele cazatoare

          Tot mai des ni se pare ca ideile noastre,sperantele de zi cu zi,macar sperante sa mai avem,seamana cu niste stele cazatoare,zi dupa zi apar si tot mai repede cad pana ce dispar,stea dupa stea,speranta dupa speranta,om dupa om tot mai dezamagit...Traim,iubim si speram,speram ca maine va fi altfel,altfel adica mai bine,dar cand maine devine astazi ne dam seama ca e defapt mai rau, ci nu mai bine asa cum speram,deci inca o stea cazatoare,zi dupa zi,traim,iubim si speram...Unii spera la mai mult,altii la mai putin,iar la sfarsit nimeni nu isi indeplineste dorintele care atunci par desarte...Viata ca o stea cazatoare...

2012-5 motive

           Cinci motive pentru care 2012 ar putea fi sfarsitul:

1.Profetiile antice mayase ,bazate pe doua milenii de meticuloase observatii astronomice,sugereaza ca data de 21.12.2012 va marca inceputul unei noi era.

2.Din anii 1940 si mai cu seama din 2003,Soarele se comporta mai turbulent ca oricand de la rapida incalzire  globala care a incheiat ultima era glaciara,acum 11000 de ani. Fizica solara confirma ca urmatorul maxim al activitatii Soarelui,la un nivel record,va surveni in 2012.

3.Furtunile solare au un corespondent in cele de pe Pamant.Uraganele Katrina,Rita si Wilma,din 2005,au coincis cu una dintre cele mai furtunoase saptamani din istoria documentata a Soarelui.

4.Campul magnetic terestru,scutul nostru impotriva radiatiilor solare periculoase,a inceput sa slabeasca,fisuri de dimensiuni imense aparand in unele locuri.

5.Geofizicienii rusi considera ca Sistemul Solar a intrat intr-un nor interstelar de energie,care enrgizeaza si destabilizeaza totodata Soarele si atmosferele tuturor planetelor.

Secretul cavalerilor templieri

Oraselul francez Rennes-le-Chateau este un loc al misterului, inconjurat de o atmosfera de secretomanie si dand impresia ca ascunde date care, odata scoase la iveala, ar putea provoca un veritabil cutremur in gandirea religioasa si in societatea crestina de azi. A fost oare implicat François Berenguer Sauniere, preotul acestei obscure asezari in dificila sarcina de a pastra secretul presupusului mariaj dintre Iisus Hristos si Maria Magdalena? De-a lungul timpului oamenii de stiinta, teologii si ocultistii au analizat acest caz din toate unghiurile posibile iar cercetatorii au cautat marturii in sprijinul acestei povesti „eretice” care, daca s-ar confirma, ar distruge din temelii crestinismul. Unii dintre ei sustin ca o asemenea dovada incontestabila ar fi fost deja gasita, gratie britanicului Ben Hammott, producatorul documentarului „Legatura de sange”. Hammott a devenit interesat de misterul de la Rennes-le-Chateau in 1997, cand a vazut un documentar realizat de Henry Lincoln, un specialist in misterele sacre. Fascinat de istoria asezarii, el si-a inceput propria investigatie iar in 1999 a venit la Rennes-le-Chateau pentru a incerca sa descifreze unele dintre presupusele indicii ascunse aici, mai ales in decoratiunile bisericii inaltate de Sauniere, pe care le-a considerat referiri evidente la enigma controversatului mariaj al lui Iisus. Urmand aceste semne si unind punctele indicate de ele, Hammott a reusit sa schiteze o harta care l-a condus la un munte din apropierea orasului. In urma unei expeditii de recunoastere a locurilor, Hammott a descoperit o grota in acel munte, pe care s-a decis sa o exploreze. Inarmat cu o camera video, s-a aventurat inauntru si la un moment dat a intalnit o firida stramta, ce nu i-a mai permis intrarea. A avut insa inspiratia sa lege camera – care in acest timp filma totul – cu o franghie si a coborat-o in crapatura din stanca. Atunci cand a tras-o inapoi si a privit filmul a ramas stupefiat: aparatul inregistrase prezenta a ceva straniu, ceva ce semana cu un mormant continand trupul, aparent mumificat, al unui om, acoperit cu un giulgiu pe a carui panza era desenata steaua Ordinului Templierilor! Un an mai tarziu, beneficiind de o camera mult mai sofisticata, Hammott s-a reintors la Rennes-le-Chateau si a facut o noua inregistrare, care a scos in evidenta detalii si mai socante. In interiorul firidei din stanca se afla o cruce mare de lemn, o panza avand pictata pe ea Steaua lui David, bucati de pergament si cufere, unele dintre ele deschise si lasand sa se vada monede si bijuterii, risipite imprejur. „Singura cale de acces in cavitate este o crapatura ingusta. Prin ea am introdus camera, sa pot filma. Ultima oara cand am fost acolo am descoperit ca o parte din tavanul grotei se prabusise, avariind unele dintre obiectele de pe podea. Giulgiul ce acoperea trupul parea intact si am remarcat doar o usoara deplasare a unui colt al sau. In plus, cavoul era mai uscat la prima mea vizita, probabil ca prabusirea tavanului facuse ulterior sa se prelinga apa din stanca. Multi m-au intrebat despre locatia acestei grote dar din motive evidente am refuzat sa le-o dezvalui. Pot spune doar ca se afla foarte aproape de Rennes-le-Chateau si ca mai mult ca sigur parintele Berenguer stia de existenta ei”, sustine cercetatorul britanic. El a mai dezvaluit ca grota pare a fi o cavitate naturala, largita ulterior de mana omului. Probabil, crede Hammott, era un loc in care Templierii si-au ascuns comorile si s-au refugiat si ei, temporar, atunci cand membrii Ordinului au fost arestati in masa, spre a scapa de razbunarea lui Filip, regele Frantei. In orice caz, britanicul este convins ca Templierii aveau legaturi cu cel putin o familie din satul (pe atunci) Rennes-le-Chateau si ca secretul a fost transmis din generatie in generatie, pana ce abatele Antoine Bigou – parohul abatiei locale pe la 1774 – a intrat in posesia lui, prin intermediul unei aristocrate, ultima pastratoare a tainei. Potrivit cercetatorului Nicholas Haywood, pana la Revolutia Franceza mai multe familii din mica nobilime locala, precum Blanchefort, Aniort, De Negre si De Hautpoul, au vegheat asupra mormantului. Cand ultima lor reprezentanta a pierit, fara a lasa urmasi, ea a transmis secretul, probabil ca urmare a unei hotarari luate cu multe veacuri inainte, intr-o asemenea eventualitate, preotului local, Bigou. Ulterior, acesta l-a comunicat sacerdotilor ce au venit dupa el, la Rene-le-Chateau – Sauniere, Boudet si Gelis. Dar probabil ca dupa moartea lui Sauniere cavoul din grota s-a deteriorat pana la ruina si intrarea a fost blocata. Inainte ca acest lucru sa se intample, sugereaza Haywood, Sauniere a putut lua unele dintre obiectele de pret aflate acolo – ceea ce explica de ce unele cufere erau deschise. Preotul fusese avertizat sa nu faca acest lucru si moartea lui ar fi putut fi cauzata de incalcarea acestei interedictii. Printre obiectele aflate in interiorul grotei, Hammott a reusit sa identifice si o carte si mai multe potire, datand probabil din secolul XIX, ceea ce sugereaza ca aici s-au desfasurat unele ceremonii religioase. Britanicul nu a putut descifra, de pe cotorul cartii, decat cateva litere curbate, printre care „L”, „E”, „D”, „F”, „H”, „I” dar spune ca doar atunci cand se va reusi patrunderea in grota se va stii cu adevarat ce mister ascunde aceasta carte. Tot atunci va deveni evidenta prezenta alaturi a crucii de lemn si a Stelei lui David, precum si a giulgiului cu crucea Templierilor, ce acopera ramasitele pamantesti ale misteriosului personaj ingropat acolo. „In acest moment nu se poate spune nimic despre semnificatia lor dar sper sa primim acceptul autoritatilor franceze pentru a incepe excavatiile si atunci sa gasim raspunsul. Nu cred ca panza cu Steaua lui David este foarte veche, ar putea avea cel mult o suta si ceva de ani si probabil a fost dusa acolo de Sauniere, spre a inlocui panzele distruse de timp. Crucea de lemn este insa mult mai veche si ar putea data inca de pe vremea Templierilor, se stie ca ei foloseau asemenea cruci mari la ceremoniile lor. Artefactul s-a conservat perfect atata vreme cat grota a fost ferita de intemperii dar avarierea tavanului si patrunderea umezelii ar putea sa o distruga in timp, daca nu se intervine rapid”, precizeaza Hammott. Tot el explica modul in care a putut preleva fire de par de la cadavrul aparent mumificat, acoperit cu lintoliul templier: „Solutia a fost simpla si ingenioasa – ne-am folosit de un vatrai flexibil si lung, din acelea cu care se inteteste focul in seminee, in varful caruia am atasat o banda adeziva. Ghidat de camera video, am indreptat vatraiul spre capul misteriosului personaj si astfel am putut lua cateva mostre din parul sau.” Firele de par au fost trimise la laboratorul Universitatii Lakehead, din Canada, unde analiza ADN a demonstrat ca este vorba despre un nativ din zona Orientului Mijlociu! Aceasta descoperire ar putea insemna ca trupul din grota ar putea apartine Mariei Magdalena? Din pacate, conditiile deficitare de conservare a firelor de par i-au impiedicat pe savantii canadieni sa spuna cu certitudine daca ADN-ul apartinea unui barbat sau unei femei.

Atlantida

Mitul pierdutei civilizatii a Atlantidei a atras, de-a lungul epocilor, atentia a numeroase personalitati, insa nimeni nu a putut stabili adevarul in aceasta privinta, iar raspunsul la intrebarea „au existat vreodata atlanti?” a fost imposibil de dat. La ora actuala, exista o sumedenie de ipoteze legate de aceasta controversa. S-a vehiculat ideea ca ea s-ar fi aflat in Atlantic, langa coastele Africii, in afara „coloanelor lui Hercule” – stramtoarea Gibraltar, in vreme ce unii cercetatori sunt de parere ca Atlantida ar fi de fapt actuala Antarctica. Arheologul elvetian Eberhard Zangger crede ca Atlantida ar fi fost... Troia! Majoritatea oamenilor de stiinta par de acord sa constate ca Platon avea informatii despre cataclismul petrecut in insula Santorini, din Marea Mediterana, in vreme ce faimosul clarvazator Edgar Cayce sustinea ca ea s-ar fi aflat in preajma insulelor Bermude. O ipoteza total diferita, o „ultima bomba”, am putea spune, ii apartine jurnalistului italian Sergio Frau, care este convins ca legendarul taram s-ar fi aflat de fapt in insula Sardinia.   Cei mai faimosi specialisti in „atlantologie” din lumea intreaga s-au adunat nu de mult la Roma, spre a discuta controversata teorie lansata de Frau, in cartea sa, devenita deja best-seller in Italia, unde s-a vandut in zeci de mii de exemplare. Majoritatea celor 250 de participanti la congres au criticat insa argumentele aduse de jurnalistul italian, sustinand ca acesta nu doreste decat sa popularizeze monumentele megalitice din Sardinia si astfel sa incurajeze turismul in insula. Nu de aceasi parere au fost si participantii la simpozionul oganizat anul trecut la Paris, sub egida UNESCO, care au declarat ca ipoteza merita luata in considerare. De asta data, academicieni, arheologi, geologi si istorici s-au intrunit la Academia dei Lincei din Roma spre a dezbate, in profunzime, subiectul. Intrunirea coincide cu deschiderea unei expozitii care si-a propus sa scoata in evidenta „justetea” dovezilor prezentate de Frau. Acesta si-a petrecut ultimii cativa ani explorand Sardinia si cercetand monumentele megalitice existente aici si ridicate, potrivit opiniei arheologilor, in aceeasi perioada cu cea pe care Platon o atribuia prezentei faimosului continent.   Dupa cum se stie, Platon a fost primul autor care a scris despre Atlantida, sugerand si ca aceasta ar fi fost distrusa de o calamitate naturala, din cauza „pacatelor” comise de locuitorii sai, care incetasera sa-si mai manifeste credinta in zei. In cartea sa, „Coloanele lui Hercule”, Frau sustine ca aceasta calamitate a fost un tsunami, declansat de o eruptie vulcanica de proportii, survenita in sudul Mediteranei. El contrazice cele mai in voga teorii referitoare la pozitionarea legendarului continent scufundat, care sustin ca acesta s-ar fi aflat in Oceanul Atlantic, dincolo de stramtoarea Gibraltar. „Cred ca totul se datoreaza unei neintelegeri flagrante, afirma cercetatorul italian. Platon a scris ca Atlantida se afla dincolo de coloanele lui Hercule care, potrivit unui alt invatat antic, Eratostene, ar fi fost de fapt actuala stramtoare Gibraltar, ce desparte Africa de Europa. Dar eu cred ca Eratostene, un geograf care a trait la Alexandria, acum 2300 de ani, s-a inselat, confundand stramtoarea Gibraltar cu cea care desparte Sicilia de Tunisia.” Frau spune ca a avut revelatia descoperirii Atlantidei in Sicilia atunci cand a vazut, intr-o lucrare arheologica, imaginea a doua harti ale Mediteranei, realizate in perioada antica. Intr-una dintre harti era infatisata stramtoarea Gibraltar, cealalta prezenta Sicilia si Tunisia, aproape atingandu-se. „Cele doua imagini erau absolut similare. Probabil ca multi oameni, inclusiv Eratostene, le-au confundat cu usurinta”, apreciaza Frau.   Ce a contribuit la aceasta eroare? In primul rand, afirma jurnalistul italian, faptul ca in cei 120 de ani care scursi intre momentul cand Platon si-a scris opera si aparitia lucrarii lui Eratostene, lumea greaca si-a schimbat radical perspectiva. „In timpul lui Platon, lumea era mult mai mica si cu siguranta grecii considerau ca intre Sicilia si Tunisia se afla capatul lumii, cele doua teritorii fiind desemnate ca si «coloane ale lui Hercule». Prefacerile geologice si cresterea nivelului marii, din cauza unei perioade de incalzire climatica, au dus insa la largirea portiunii dintre Tunisia si Sicilia, care pe timpul lui Platon era mult mai mica decat in prezent. Grecii au ajuns astfel sa navigheze dincolo de acest punct si au impins coloanele lui Hercule mult mai incolo, la actualul Gibraltar. De aici, confuzia creata”, este de parere Frau. El a ajuns la concluzia ca civilizatia nuragica – numita astfel dupa Nuraghes – turnuri de piatra enigmatice, inaltate in Sardinia de catre o civilizatie necunoscuta, ce a inflorit aici acum circa 1500 de ani, ar fi putut intra in contact cu navigatorii din bazinul mediteranean. Uimiti de realizarile acesteia, ei au revenit acasa cu povestiri fabuloase, despre bogatiile si nivelul ridicat de dezvoltare al civilizatiei nuragice. Pentru ca brusc, in plina epoca de bronz, cel mai probabil intre anii 1178-1175 i.Hr., navigatorii fenicieni sau greci sa descopere insula devastata de o catastrofa naturala apocaliptica. Desigur, a fost logic pentru ei sa creada ca localnicii fusesera pedepsiti de zei si civilizatia lor complet distrusa. Pe aceasta filiera ar fi aflat si Platon mitul Atlantidei, dar el a comis o eroare cand a scris despre „continentul blestemat” ca s-ar fi scufundat in urma cu 9000 de ani – de fapt a vrut sa spuna 900 de ani, ceea ce se potriveste cu vestigiile din timpul Epocii Bronzului, gasite in Sardinia. In plus, sugereaza Frau, daca acceptam varianta „coloanelor lui Hercule” plasate intre Sicilia si Tunisia, multe dintre operele anticilor capata mai multa credibilitate. De pilda, Herodot scrie ca orasul Tartessos, aflat dincolo de coloanele lui Hercule, se gasea nu departe de Corsica. Dar, daca acceptam ca stramtoarea Gibraltar ar fi coloanele lui Hercule, ar insemna ca o calatorie pana in Corsica ar fi durat luni intregi!   In ciuda ipotezelor care sustin ca, indiferent unde s-ar fi aflat, Atlantida a existat cu adevarat, in general comunitatea stiintifica priveste cu scepticism posibilitatea existentei legendarului continent. Britanicul Alan F. Alford, una dintre cele mai apreciate somitati in materie de mitologie si istorie greaca, sustine ca Platon a inventat mitul cu distrugerea Atlantidei, „cetatea ideala”, distrusa ulterior de degradarea morala a locuitorilor sai si caderea in pacat, pentru a le oferi o pilda concetatenilor atenieni, tot mai inclinati spre dezmat! „Probabil ca Platon, care era interesat de astronomie, a fost martorul unui fenomen cosmic extraordinar, petrecut in perioada cat el a trait (circa 427-347 i. Ch.) – explozia unei planete care facea parte, pe atunci, din Sistemul Solar, explozie datorata probabil ciocnirii cu un meteorit. Marele filosof a transpus acest cataclism spatial pe Pamant, inventand un continent unde organizarea social-politica si economia erau ideale si distrugandu-l apoi, pe motivul degradarii morale a atlantilor. El a facut ca aceasta pedeapsa sa para una divina, mesajul dedus din aceasta pilda vizandu-i direct pe atenieni: Daca veti continua cu desfraul vostru, veti pieri ca atlantii, pare a spune Platon”.

Specii pe cale de disparitie

Peste 19.000 de specii de plante si 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de disparitie. Alte cateva mii de speciii ajung in pragul disparitiei in fiecare an inainte ca biologii sa le poata identifica. Principalele cauze ale disparitiei speciilor de plante si animale sunt: distrugerea habitatelor, exploatarea comerciala (colectarea de plante, vanatul irational si braconajul), distrugerile produse de catre speciile aclimatizate si poluarea. Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezinta cea mai mare amenintare pentru aceste specii. De-a lungul erelor geologice, diferitele specii de plante si animale au evoluat incet si au disparut din cauza schimbarilor climatice radicale si a imposibilitatii de a se adapta competitiei pentru supravietuire. Totusi, din anii 1600, rata de disparitie a crescut progresiv, odata cu cresterea populatiei umane si consumarea resurselor naturale. Mentinerea ecosistemelor actuale, precum padurile, recifurile de corali sau mlastinile, depinde in mare masura de biodiversitatea lor. Disparitia uneia dintre speciile care alcatuiesc un astfel de lant trofic poate duce la declinul ecosistemului respectiv.Ecosistemele sanatoase asigura hrana, aer curat, apa si soluri fertile pentru agricultura. De asemenea, 40% din medicamentele moderne provin de la plante si animale. Distrugerea habitatelor de catre activitatile umane este cauza primara a disparitiei unor specii de plante si animale. Pe masura ce vietuitoarele evolueaza, ele se adapteaza unor habitate specifice, care le asigura conditiile optime de viata de care au nevoie. Poluarea, drenarea mlastinilor, defrisarea padurilor, urbanizarea si constructia de drumuri (Transamazonianul, Transsiberianul) duc la distrugerea sau fragmentarea acestor medii de viata. Astfel, speciile pierd contactul cu celelalte populatii, reducandu-se astfel diversitatea genetica si adaptandu-se mai greu la conditiile climatice schimbatoare. In unele cazuri, habitatul fragmentat devine o zona prea restransa pentru a suporta o populatie mare. In ultimii 400 de ani, exploatarea comerciala mondiala a animalelor pentru hrana si alte produse a crescut simtitor. Multe specii de balene au ajuns in pragul disparitiei dupa ce au fost pur si simplu macelarite pentru ulei si carne. Un alt exemplu concludent este rinocerul negru african, ucis pe scara larga pentru cornul sau, care este pretuit ca medicament si afrodisiac. De asemenea, familii intregi de cactusi si orhidee sunt amenintate cu disparitia din cauza culegerii lor irationale. Speciile aclimatizate introduse unui nou ecosistem au cauzat, de multe ori, declinul speciilor native. In 1959, colonistii britanici au introdus bibanul de Nil in lacul Victoria in Africa de Est. Acest peste de prada a redus drastic populatiile native de pesti si a cauzat disparitia a nu mai putin de 200 de specii endemice, care se hraneau cu alge. Astfel, vegetatia acvatica din lacul Victoria a crescut extrem de mult si echilibrul natural a fost dereglat, ireversibil pana in ziua de astazi. O alta cauza majora care a dus si duce la diminuarea drastica a faunei si florei este poluarea mediului. Diferite chimicale toxice s-au raspandit tot mai mult in circuitul hranei in cadrul ecosistemelor. Poluarea apei si temperaturile ridicate ale apei au facut sa dispara numeroase specii de pesti endemici. Ploile acide au distrus, pana la sfarsitul sec.XX, 118 milioane m3 de material lemnos in Europa. De asemenea, deversarile chimice au afectat pentru mult timp si fundul oceanic. Lista de specii de plante si animale recunoscute ca fiind pe cale de disparitie este destul de mare,lista fiind denumita ironic “rosie”. Exemple mai concludente sunt: Porumbelul pasager detinea candva suprematia absoluta ca numar de exemplare intre pasari si mamifere. In anul 1813, s-au numarat peste 1 miliard de porumbei in statul american Kentucky; peste un secol, in acelasi stat, a incetat din viata ultimul exemplar din aceasta specie. Pasarea “dodo”, asemanatoare porumbelului, dar nezburatoare, a fost zarita prima oara in anul 1598, in insula Mauritius din Oceanul Indian; ultimul exemplar a disparut in jurul anului 1681. Condorul californian, considerat ca cea mai mare pasare pe cale de disparitie, a intrat in atentia specialistilor care au luat ultimele exemplare din mediul lor natural si le-au trecut in rezervatii speciale, unde se incearca inmultirea lor. Vulturul plesuv, cu capul alb si acoperit de pene, in ciuda numelui sau, a fost declarat in anul 1782 ca pasare simbol a S.U.A. Existenta sa a fost pusa in mare dificultate din cauza poluarii excesive, dar in urma masurilor energice luate de specialisti, numarul lui s-a redresat simtitor. Multi papagali sunt grav amenintati de distrugerea nemiloasa a padurilor din habitatele lor tropicale si subtropicale, si de cererea mare de pasari de colivie. Printre speciile amenintate este ara lui Spix, din nord-estul Braziliei, din care se crede ca doar un singur mascul mai traieste in salbaticie. Kakapo din Noua Zeelanda este alt papagal amenintat, impins aproape la disparitie de pradatori ca hermeline, pisici, sobolani introdusi in habitatul lor de colonistii europeni. Dintre cele 4600 specii de mamifere cunoscute, se considera ca peste 1000 de specii sunt puternic afectate, multe fiind pe cale de disparitie, printre care: Lupul tasmanian, al carui ultim exemplar a murit in captivitate in anul 1936. Ursul panda urias din China a devenit simbolul mondial al animalelor pe cale de disparitie si se fac eforturi pentru prezervarea lui. Irbisul (leopardul zapezilor), avand habitatul in Himalaya si in zonele invecinate, isi are existenta pusa in pericol din cauza vanarii excesive pentru blana sa valoroasa. Yakul tibetan, candva in numar foarte mare, a fost redus simtitor ca numar de exemplare datorita vanarii lui extensive. Fiind vanate fara mila pentru pielea lor deosebita, speciile de crocodil american si crocodil de Nil isi vad astazi existenta periclitata. Elefantii sunt la randul lor amenintati cu disparitia datorita comerciantilor de fildes care pun mare pret pe acest produs. In 1979 in Afica mai traiau in salbaticie 1,3 milioane de elefanti dar din cauza braconajului acest numar a scazut la 600.000 in 1989. Elefantul indian -ca specie- este intr-o situatie mult mai grea. Din cauza reducerii habitatului, in salbaticie mai traiesc 35000-54000 de exemplare, majoritatea lor in India. Alte 16000 de exemplare sunt tinute ca animale domestice in diferite tari din Asia. Rinocerul s-a aflat si el mult timp in tinat vanatorilor, ceea ce a dus la o scadere drastica a numarului de exeplare ale speciilor lui. Rinocerul alb, rinocerul de Sumatera si de Borneo, rinocerul de Java si cel african se gasesc acum numai in cateva sute de exemplare Focile sunt de asemenea amenintate datorita vanatorilor, care erau interesati doar de pielea si blana animalelor. Populatia de foci inelate a ajuns de la catev asute de mii la doar 10000 de exemplare in regiunea arctica-canadiana. Foca calugar, care traieste in ape calde, este cea mai rara dintre foci, in unele regiuni ea fiind deja disparuta. Primatele se afla si ele pe lunga lista a animalelor amenintate cu disparitia, fapt datorat reducerii suprafetelor ocupate cu paduri tropicale. Specia cea mai periclitata este urangutanul. Numarul gorilelor de munte a scazut si el la doar 350 de indivizi ramasi in salbaticie. Alte animale pe cale de extinctie sunt vidrele marine si cele uriase, soparla de Komodo, balenele ucigase si cele cu cocoasa, tigrul siberian, unele specii de hiene, jaguarul si unele specii de reptile si amfibieni, cum ar fi broasca testoasa uriasa de Galapagos, broasca aurie, tuatara sau iguana. vidra marina soparla de komodo balena cu cocoasa tigru Siberian jaguar Situatia nu sta mai bine nici in tara noastra. Odinioara in numar foarte mare, bourul si acvila au mai ramas doar ca simboluri pe stema Moldovei si a Munteniei. Zimbrul nu mai figureaza decat in legendele legate de Dragos-Voda. Falnicul zagan a ramas doar in toponimia muntelui Zaganu. Dropia, care odinioara impanzea Campia Baraganului, a fost redusa numeric la cateva exemplare existente astazi in Dobrogea. Rasul, capra neagra si cocosul de munte sunt astazi animale ocrotite de lege. In acelasi regim legislativ se afla si multe plante din patria noastra, reduse multe cantitativ, printre care: floarea de colt, garofita Pietrei-Craiului, tisa, bujorul romanesc, sangele voinicului si altele. Pasarea Dodo Pasarea dodo a fost descoperita de navigatorii olandezi care au debarcat pe insula Mauritius in 1598. Ei au fost uimiti de aceasta pasare incapabila sa zboare. Lor li s-a parut o pasare exotica. Si pentru ca fusesera abatuti de la curs, iar foamea pusese stapanire pe ei, marinarii s-au gandit sa o manance. Asa a inceput tristul destin al pasarii dodo. In numai 150 de ani specia fiind stearsa de pe fata pamantului. Tigrul Tasmanian A fost un animal pe care strabunicii nostri s-ar putea sa-l fi vazut si sa se fi minunat in fata maretiei lui,deoarece a trait pana in anii 30'. Dar ignoranta si lacomia oamenilor a dus la disparitia sa. Disparitia tigrului tasmanian se numara printre cele mai tragice si mai usor de evitat evenimente de acest gen din toate timpurile, intrucat era un pradator marsupial unic. . Era un vanator bine camuflat, cu corpul vargat, fapt ce i-a si adus denumirea de tigru. A trait in Tasmania pana in anii 1930. Inca exista specimene impaiate si chiar un film vechi in care este prezentat un exemplar dintr-o gradina zoologica. Tasmania nu a fost colonizata de britanici decat in secolul al XIX-lea. Nativii din regiune au fost exterminati prin violenta, dar si de maladiile aduse de albi. Colonistii britanici au vrut pamantul pentru cresterea oilor. Iar tigrul a fost vazut ca o amenintare pentru ferme. Dar cercetarile lui Nick Mooney si ale altor oameni de stiinta sugereaza ca tigrul nu a fost decat un tap ispasitor. Numarul de oi ucise de tigri in comparatie cu cel al oilor pierdute era gratie proastei organizari. In ciuda acestui lucru, pentru fiecare tigru prins si ucis se platea o recompensa. In scurt timp s-a declansat un adevarat macel. Pana in 1910 tigrul ajunsese deja pe lista animalelor amenintate cu disparitia. In mod ironic, vanatoarea nu a dus la exterminare lor completa. Iar picatura care avea sa umple paharul demonstreaza cum poate actiona extinctia asupra unei populatii de animale aflate deja sub presiune. Marele pinguin nordic Pe Terra traiau milioane de pinguini nordici uriasi, dar numarul mare de exemplare nu a reprezentat o pavaza in fata extinctiei. Alca uriasa s-a intalnit cu omul, lucru care s-a dovedit fatal. Daca ati fi navigat pe Atlantic acum 500 de ani, v-ati fi intalnit cu siguranta cu colonii uriase de pinguini. In prezent ele au disparut in totalitate. Povestea marilor pinguini nordici ne arata cat de vulnerabila este o specie in fata extinctiei chiar si atunci cand numara milioane de indivizi. Alca uriasa semana putin cu pinguinul din emisfera nordica. O pasare de mare, incapabila de zbor care sta in pozitie verticala - ea a evoluat timp de milioane de ani. Era un saritor extraordinar; se numara printre cele mai performante animalele din toate timpurile in ceea ce priveste adancimea si durata scufundarilor. De asemenea era foarte bine adaptat pentru prinderea pestilor. Procesul de disparitie a inceput in anii 1500 cand europenii au inceput sa exploreze Lumea Noua si sa exploateze resursele bogate de cod din largul coastelor canadiene. Din intamplare aici se gaseau si cele mai importante locuri de imperechere ale alcai uriase. Pinguinii traiau pe mici insule stancoase din largul coastei. Ei au devenit foarte repede o sursa de mancare, pene si grasime. Au urmat secole de macel, alimentate de rezerva aparent inepuizabila de pasari. Cu toate acestea in secolul 19 numarul lor se redusese dramatic. In timp ce numarul lor scadea cercetatorii si naturalistii deveneau din ce in ce mai fascinati de ei. Pana in anii 1840 aceste vietati aproape disparusera. Asa ca o serie de expeditii stiintifice oficiale au fost trimise sa vada ce se intampla. Dar ironia soartei a facut ca eforturile sa fie prea tarzii, ultimele exemplare de pinguini fiind ucise chiar de vanatorii aflati in slujba naturalistilor, disparitia lor datorandu-se mai degraba interesului stiintific decat celui economic. In timp au fost constituite organizatii (Greenpeace) si partide politice (partidele ecologiste) care militeaza impotriva poluarii mediului inconjurator si pentru salvarea faunei si florei, practic a planetei noastre. Din cauza ingrijorarii mondiale privind soarta soarta elefantilor in 1989 s-au introdus restrictii internationale privind comertul cu fildesul. Ca urmare a acestei masuri, numarul elefantilor africani care traiau in salbaticie a fost de 600000 in 1995. Oamenii si activitatile pe care le intreprind sunt motivul pentru care, in fiecare ora, dispar pentru totdeauna trei specii de animale sau plante. Sub egida Natiunilor Unite, militantii pentru conservarea mediului si protectia animalelor, impreuna cu renumiti oameni de stiinta, au dat publicitatii un raport in care erau prezentate principalele amenintari care planeaza asupra speciilor de animale si plante (printre care balenele, linxul Iberian, o specie de cartofi salbatici si arahidele). Linx si vulpe arctica, specii pe cale de disparitie in Europa In Europa, unul din sase mamifere terestre este pe cale de disparitie, in principal din cauza poluarii si a pierderii habitatului natural din cauza defrisarilor masive, a secarii lacurilor sau maririi terenurilor agricole. In ceea ce priveste mamiferele marine, amenintate in principal de poluare, deversarile accidentale de petrol sau de vanarea accidentala sau intentionata, o specie din patru este in pericol; aceasta statistica nu e sigura insa, avand in vedere ca exista date numai pentru 44% din speciile marine din Europa. Sase din mamiferele terestre din Europa, inclusiv linxul iberic, vulpea arctica si nurca europeana, sunt deja trecute pe lista animalelor importante aflate in pericol iminent. De asemenea, o serie de animale ar putea lua o data cu disparitia lor si posibiltatea planetei de a se dezvolta si supraviatui. In aceasta categorie se incadreaza urmatoarele: Primatele În momentul de faţă, în lume sunt 394 de specii de primate: 400.000 de exemplare de maimuţe şi în jur de un miliard de alte primate. Dintre acestea, 114 specii sunt pe cale de dispariţie. Vânătoarea excesivă şi pierderea habitatelor în faţa marilor lucrări de infrastructură reprezintă principalele ameninţări. Fiind extrem de înrudite din punct de vedere genetic (împărţim cu ele peste 90% din structura ADN-ului) cu oamenii, primatele oferă date esenţiale despre începuturile speciei umane. Speciile de gorile aduc bani importanţi pentru economiile unor state ca Rwanda sau Uganda. Liliecii Sunt peste 1.100 de specii, cele mai mari atingând chiar 1,5 kilograme, fiind miliarde de exemplare. Una din cinci specii este ameninţată cu dispariţia, din cauza distrugerii habitatelor sau persecutării din partea oamenilor. Liliecii sunt mari consumatori de insecte, contribuind foarte mult la ţinerea sub control a acestor efective. De asemenea, sunt şi cele mai numeroase mamifere: unul din cinci mamifere este liliac. Aceste specii joacă un rol important şi în polenizare şi transportarea seminţelor. Albinele Sunt 20.000 de specii cunoscute. Un singur stup poate conţine 40.000 de exemplare. Sunt ameninţate de boli şi de încălzirea globală. Potrivit experţilor, fără albine, omenirea va rămâne rapid fără hrană. De-a lungul milioanelor de ani de evoluţie, toate speciile de plante din lume au supravieţuit datorită albinelor. Fructe precum caisele, piersicile sau avocado sunt 100% dependente de polenizarea albinelor. Oamenii au estimat în bani valoarea polenizării: 130 de miliarde de lire sterline pe an. Şi asta fără să socotească mierea şi ceara produse de albine. Cu toate astea, numărul de albine a scăzut în ultimul deceniu cu 80%. Ciupercile si planctonul Sunt peste 1,5 milioane de specii, fiind mii de miliarde de exemplare. Datorită lor, alte animale şi plante au putut părăsi mările şi oceanele acum câteva milioane de ani. În present, sunt afectate de distrugerea habitatelor, de încălzirea globală şi de activităţile umane. În ceea ce priveşte planctonul, există 50.000 de specii diferite numai în zonele puţin adânci ale oceanelor. Sunt sever afectate de poluare. O dată cu planctonul ar putea dispărea mii de specii de mamifere subacvatice (balena albastră) şi de peşti. La finalul unui astfel de articol, noi toti ar trebui sa ne intrebam si sa analizam in ce punct suntem acum,sa ne ridicam de la masa de scris si sa luam atitudine. Fa un pas inainte ca sa protejezi mediul in care traiesti!

Beneficiile cafelei

Cafeaua, consumata in cantitati moderate, poate avea efecte benefice. In cantitati exagerate (peste patru cesti zilnic) ea poate produce organismului unele suferinte grave. Asadar, te poti delecta zilnic cu o ceasca de cappuccino sau cu un caffé frappe, dar nu mai mult! Sfaturi pentru pastrarea cafelei Ca in cazul oricarui produs alimentar, si in cazul cafelei este de preferat sa se consume proaspata. Oxigenul, caldura, lumina si umezeala sunt principalii factori care duc la pierderea calitatii cafelei. Aceasta trebuie tinuta intr-un recipient opac, inchis ermetic si la temperatura camerei. Nu este indicat, in cazul cafelei folosite zilnic, sa o pastrezi in frigider deoarece aerul cald patruns in recipient la fiecare utilizare aduce condens. Cafeaua boabe se pastreaza proaspata mai mult timp decat cea macinata, deoarece suprafata de contact cu oxigenul este mult mai mica. Cafeaua trebuie macinata inainte de utilizare. Pentru a obtine gustul si aroma cafelei, apa trebuie incalzita pana aproape de punctul de fierbere, 96ْ C. Contraindicatii: dureri de cap si stari de anxietate, agitatie, insomnie, hipertensiune arteriala, hepatita cronica, ciroza, gastrita, ulcer gastric sau colita cronica, hipercolesterolemie, hipertiroidie.

Steaua in grupa K

In urma tragerilor la sorti din Europa League,Steaua Bucuresti,care a reusit sa treaca in preliminarii cu greu de echipa elvetiana Grasshopper Zurich,in urma loviturilor de pedeapsa,a nimerit intr-o grupa foarte grea din care mai fac parte urmatoarele echipe:Liverpool,Napoli si Utrecht. Cu toate ca grupa este una foarte grea,stelistii spera sa scoata rezultate bune si sa reuseasca sa treaca de grupe,insa Steaua va avea niste meciuri foarte grele cu aceste achipe foarte bune.Liverpool,de exemplu este multipla castigatoare de Champions League,Napoli a terminat sezonul trecut pe locul 6 in Italia,in fata lui Juventus,iar Utrecht a reusit in prliminarii sa invinga pe Celtic Glasgow cu 4-0.Englezii se pare ca au foarte mare incredere ca vor bate pe Steaua care ,dupa parerea lor este o necunoscuta,presa engleza scriind ca Liverpool se va deplasa in Ungaria pentru meciul cu Steaua Bucuresti.Sa speram ca aceasta neglijenta a englezilor va fi in favoarea noastra si vom reusi rezultate bune in meciurile impotriva lor. Iata celelalte grupe din Europa League: GRUPA A: Juventus, Manchester City, Salzburg, Lech Poznan GRUPA B: Atletico Madrid, Leverkusen, Rosenborg, Aris GRUPA C: Sporting Lisabona, Lille, Levski Sofia, Gent GRUPA D: Villareal, FC Brugge, Dinamo Zagreb, PAOK GRUPA E: Alkmaar, Dinamo Kiev, Bate Borisov, Şerif Tiraspol GRUPA F: CSKA Moscova, Palermo, Sparta Praga, Lausanne GRUPA G: Zenit, Anderlecht, AEK Atena, Hajduk GRUPA H: Stuttgart, Getafe, Odense, Young Boys GRUPA I: PSV Eindhoven, Sampdoria, Metalis Harkov, Debrecen GRUPA J: Sevilla, PSG, Dortmund, Karpaty GRUPA K: Liverpool, STEAUA, Napoli, Utrecht GRUPA L: FC Porto, Beşiktaş, CSKA Sofia, Rapid Viena Cu toate ca Steaua va avea niste meciuri foarte grele,ea are sanse reale de a merge mai departe.

Bancul zilei

Merge intr-o zi Gheorghe la targ cu calul si cu cainele. Pe drum, taranul da cu biciul pe cal in continuu. La un moment dat acesta se opreste si zice: -Ma, Gheorghe, tu esti prost ma? Ce is io aci, sluga ta, ma, de la lovesti in halu' asta? Cand aude taranul calul vorbind, o ia repede la fuga; cainele, credincios, fuge dupa el. Dupa o bucata de vreme se opreste si se aseaza pe o piatra, la care cainele: -Ma, Gheorghe, ce m-am speriat cand o vorbit calu'.